joi, 7 aprilie 2016

O altă zi...

E o zi veritabilă de vară pe plaiurile dâmbovițene, cu gâze, păsări, copii, oameni și clădiri ce se bucură de căldură. Deocamdată... pentru că dacă gradele vor crește pe măsură ce ne vom apropia de vară, se vor sătura repede cu toții de la mic la mare, după cum i-am enumerat. Noutăți n-am. Mi-amintesc că un prieten bun aștepta întotdeauna să se întâmple ceva... și evident că nu se întâmpla, ceea ce-l adâncea în gânduri, să zic așa, că de plictisit nu avea cum să se, fiindcă mintea sa lucra (și încă...) mereu la ceva... nu eram inspirată pe atunci să-i răspund că el însuși poate face ca lucrurile <să se întâmple> atât cele importante, cât și cele banale, de pildă,  pregătirea unui ceai. Mă rog, nu mai intru în detalii, între timp mi s-a schimbat starea, voi merge să mă premiez cu ceva bun, cum zic ăia mici, deci voi merge la supermarket, ocazie prielnică să mă simt importantă înghesuind produse utile sau mai puțin într-un mare coș, cărucior sau cum s-o mai fi chemând. Apoi voi ajunge acasă, voi constata că nu prea rezultă pe ce am dat atâția bani, voi lua o carte-n mână sau voi pune laptop-ul pe genunchi și mă voi consola mental îndesând, de data asta, informații în cap. De astea n-are cum să-mi pară rău, la ceva vor servi vreodată, cândva și oricând. Pe tine te salut cu mult drag și-ți mulțumesc că ești acolo și din când în când treci și pe aici. O seară plăcută!


imagine web