vineri, 29 aprilie 2016

Imaginându-mi-L pe Dumnezeu...

           M-am întrebat adeseori cum arată Dumnezeu. Dacă El a făcut omul după chipul și asemănarea lui, înseamnă că la chip este ca un om și la caracter de asemenea... Nu mi-l mai imaginez ca fiind un bătrân cu barbă lungă și albă, după cum mi-l creionam mental în copilărie, sub influența basmelor, ci acum îl văd și tânăr, și mai în vârstă, în fine am eu un anume chip pe care mi-l imaginez de cele mai multe ori... desigur, fiecare are...

ulei pe pânză

          Ceea ce cred însă despre Dumnezeu, dincolo de fața cu care ființează , este că este atât de răbdător încât chiar unui om fără credință, prin modul Lui de a proceda, a vorbi, a convinge prin demonstrații palpabile sau de-abia sesizabile , i-ar putea dovedi că drumul Lui este răspunsul, calea Lui este parcurs. La fel cum a vorbit, cum a convins Iisus, fiul Lui, cel prin care trecea mesajul divin. Ne așteaptă să ne hotărâm, ne arată adevărul sau unde-i ascunsă minciuna, ne aduce-n cale oameni, ne pricepe fără cuvinte, știe, e sigur, e singurul cu certitudini... Asemănarea omului cu Dumnezeu ajunge decât până la un punct, are o limită. Dincolo de ea, este bunătatea, răbdarea, iubirea Lui imensă, pacea, lumina, este forța pe care numai El o are, puterea ce te poate îndumnezei sau te poate nimici, după cum îți este sufletul... însă întotdeauna te învață, îți arată mai întâi.

imagine web

            O sărbătoare pascală frumoasă îți doresc, alături de cine ți-e drag ție!