luni, 18 aprilie 2016

Un remediu complet? - Nu-l vreau!

foto web
Sunt nopți în care Pământul se rătăcește de stele, iar eu mă-ncumet să pun cu privirea câteva pe bolta însingurată, cum umple un copil o coală cu un desen școlăresc. Sunt nopți care-mi rămân în minte prin vibrația lor fabuloasă, prin ceea ce au imprimat în mine, trăire, sentiment, dorință, vis. Sunt și acele nopți de somn profund, odihnitor, revigorant. Sunt nopți, ca și zile dealtfel, ce te fortifică, ce-ți dau speranță, nopți și zile în care te ții de cuvânt, îți respecți promisiunile către tine, semeni și Dumnezeu. 
imagine web
Și sunt alte nopți în care te întrebi de ce Timpul, care vindecă totul și cu mantia-i uitării urieșească ascunde și un trecut ce te-a rănit, de ce nici măcar el, cu caseta lui colosală de amintiri, cu jurnalul lui incomensurabil de gânduri, de ce nu poate avea răceala și indiferența unui zeu necruțător pentru a nu te lăsa să-i răscolești printre posesiuni? De ce este milos, ca un om, și-ți mai arată din când în când acel eu-fost al tău, acel cândva, acel eu care credea că a închis respectivul cerc (fie de o manieră armonioasă, fie mai lipsită de frumusețe), l-a creionat pe tot, cu rază și diametru, dar parcă a uitat să-l aranjeze, să-i dea loc, să-l numească sau numeroteze...?!
imagine web
Paradoxul știi care e? Că deși închizi un cerc, în el sau în afara lui poți plasa infinit de alte cercuri. Astfel se leagă și se ating în viața (viețile) noastră (-e) toate faptele, evenimentele și consecințele lor, tot sentimentul, toate însușirile care vorbesc despre tine, tot ceea ce ai tu în suflet, spirit și existență ca trecut, prezent și viitor. Ele ne fac ceea ce suntem, spunem, vedem etc.. Nu există cercuri sau capitole încheiate, ci doar viață trăită, pe care o trăiești și de trăit! Cu un amalgam de gânduri și din atunci și din acum, de multe ori rânduite cu grijă, de alte ori aruncate neatent, spontane sau îndelung chibzuite. Toate-s personalitatea noastră, ce arătăm noi lumii sau ce (credem că) nu arătăm! :)

imagine web