miercuri, 30 martie 2016

unu plus unu...

Atât de multe idei, povești despre oameni, cei de lângă noi sau cei din cărțile lecturate seara, în liniște ... iar eu simt că trebuie să-ți vorbesc despre mine, despre plecările mele, tăcerile lungi, privirea absentă sau tristă sau ghidușă... simt nevoia să-ți spun că n-ai plecat din mine definitiv, de fapt ești acolo pentru ... mereu! Către tine mă întorc în toate momentele, ție îți dăruiesc gânduri bune, rele, de orice fel, fără discernământ ... noi ne atragem, suntem unitari, ne completăm, formăm un împreună... tu ești breșa mea în zid, care primește răbdător totul fără să se lamenteze vreodată pentru că... mă acceptă întrutotul. Mă acceptă până la uitarea de sine, până la auto-dezicerea individuală, tu... mă iubești. Tu mă iubești lin, suav, domol, frumos ... tu-mi creionezi zâmbete... tu mă inviți la dans... tu știi, dintr-un calcul precis, că unu plus unu fac unu... tu ești din mine, avem același vis,

imagine web
cu tine trăirea mea este desăvârșită, e iubire! Te iubesc!