miercuri, 23 martie 2016

Suma nulă

Voi scrie o teorie care mie îmi place, am citit-o într-o revistă SF. Iat-o!

             "În teoria jocurilor și în teoria economică, jocurile de sumă nulă reprezinta acele jocuri în care suma câștigurilor este zero ( dacă din totalul câștigurilor se scade totalul pierderilor, rezultatul este zero ) sau, altfel spus, când cineva câștigă, cineva pierde. Spre exemplu, dacă un număr fix de persoane dorește să-și împartă o prăjitură și toți își doresc cu aceeași intensitate o felie ( niciun participant nu ține o cură sau nu este diabetic, astfel încât să fie în interesul său să primească o bucată mai mică ), iar unul dintre participanți își va aloca o bucată mai mare, acest lucru va avea ca rezultat reducerea porțiilor celorlalți - împărțirea prăjiturii este un joc de suma zero. Acest tip de joc este unul conflictual.
              ...  tipul acesta de situație este suprem în natura, ducând la conflicte veșnice. Astfel, într-un sistem cu resurse finite, așa cum este orice planetă și, în fond întregul Univers, jocul de sumă zero poate fi o altă definiție a luptei pentru supraviețuire, căci pentru a asigura perpetuarea urmașilor săi, orice organism viu va încerca sa și atribuie cât mai multe dintre resursele mediului său natural." ( deci, o bucată cât mai mere, în detrimentul celorlalți)  ...  (Jocurile de sumă nulă, de Alina Sârbu)
               Autoarea acestei explicații spune ca aceasta viziune nu este complet realistă, datorită altruismului de care dau dovadă indivizii. Eu aș spune că acest altruism a devenit un fel de troc mental ca tip de interacțiune socială (mi-a dat un cadou frumos de 8 Martie, trebuie să-i cumpăr ceva fain de ziua ei etc. etc. ). Cu alte cuvinte, prietenii, cunoscuții, oamenii  au devenit niște negustori și nu-s nici pe departe altruiști, oricât de greu ne-ar fi să admitem.